Echipamnte de protectie pentru o vara intensa



A trecut o perioada destul de lunga de la ultima mea postare pe blog. Asa cum am mentionat intr-un articol anterior, poate ca aceasta absenta se datoreaza si faptului ca misiunea acestui jurnal virtual se apropie de final, apartinand din ce in ce mai putin unui student, .

Vara care tocmai s-a stins a fost drapata in evenimente importante pentru mine, concretizandu-se in realizari de care, fara falsa modestie, ma simt mandru, pentru ca nu am beneficiat de echipament de protectie din partea nimanui si am resuit pe fortele mele. In primul rand, am aflat ca am fost acceptat cu bursa la Universitatea Libera din Amsterdam pentru un program de master in politica europeana comparata, domeniul pe care l-am considerat cel mai atractiv pe parcursul anilor de studiu in Cluj. Totodata, am absolvit si facultatea de drept, cu o nota frumoasa in licenta. O alta realizare a fost organizarea NAPOMUN. Conferinta a inregistrat un real succes, reusind sa atraga studenti din peste 20 de tari si atragand atentia mediului politic, diplomatic si academic, ca fiecare student are nevoie de casti de protectie ca sa treaca cu brio prin anii de scolarizare.

Pregatirile pentru NAPOMUN au insemnat sacrificarea vacantei de vara, dar acest aspect mai putin negativ paleste in fata sentimentului de implinire care m-a incercat odata cu finalizarea evenimentului. Coordonarea intregului eveniment din punct de vedere logistic a fost o munca migaloasa, care cerea tenacitate, reprezentand totodata si o provocare. Am avut ocazia sa cunosc membri ai corpului diplomatic (ambasadori si consuli), sa reintalnesc profesori dragi de la universitate si, desigur, am avut deosebita placere de a o cunoaste pe Corina Cretu, o adevarata Doamna a politicii romanesti, un europarlamentar care reprezinta cu demintate statul care a incredintat-o cu misiunea nu foarte usoara de la Parlamentul European. Le sunt extrem de recunoscator tuturor celor care si-au sacrificat timpul, energia si linistea pentru ca aceasta conferinta sa devina realitate.

De aproximativ o saptamana ma aflu in Amsterdam, Olanda, unde in cateva zile incepe programul meu de master (MSc) in stiinte politice, specializarea politica europeana comparata. Aceasta ramura a politologiei, asa cum au recunoscut si profesorii indrumatori de aici, nu este una prea populara printre studenti, fiind considerata mai rigida, solicitand cunostinte si din alte domenii ale stiintei politice (cum ar fi teoria politica). Din informatiile pe care le-am cules, programul va fi unul interesant, bazat mai mult pe studiu individual, dar domeniul este unul foarte important pentru cei care doresc sa inteleaga strategiile si comunicarea politica, precum si efectele clivajelor politice in diferite state. Astept cu mare interes! Mai mult decat atat, Amsterdamul este un oras foarte frumos, populat pana la refuz, dar care ofera multe posibilitati din punct de vedere cultural, oportunitati de care ma voi folosi fara drept de apel.

Final de vacanta




Peste mai putin de o luna incepe anul universitar, iar in perioada ce urmeaza va trebui sa iau cateva decizii de capatai.

Vacanta care in curand isi va face bagajele (pentru ca orice vacanta merita, la randul ei, o vacanta) nu pot sa afirm ca a fost deosebita, asa cum mi-as fi dorit-o si cum o proiectam in momentele infernale de pe parcursul ultimei sesiuni duble, garnisita cu deadline-ul din ce in ce mai amenintator al licentei. Mijlocul lunii iunie imi trasa liniile directoare extrem de optimiste ale vacantei ce urma sa vina, elemente care, din nefericire, au lipsit (unele cu desavarsire) din realitatea pe care am trait-o de-alungul verii. Cele mai fericite momente au fost cele petrecute alaturi de bunii mei prieteni din strainatate, pe care i-am reintalnit cu ocazia celei de-a treia conferinte de simulare a procesului decizional ONU, in capitala Bulgariei. Desigur, ca de fiecare data, am pretuit si momentele petrecute in familie, alaturi de parintii mei, bunici si strabunica.

Au existat pe parcursul verii multe lucruri care m-au dezamagit, fara insa a ma surprinde. Am descoperit ca poate prea multi oameni nu sunt asa cum i-am vrea noi sa fie, sau mai bine spus, asa cum ne inchipuim noi ca sunt. Eu cel putin am un defect major: imi pun prea repede credinta in cei din jur, cladindu-le unora, cel putin in ochii mei, o imagine cu mult prea multe calitati in raport cu ceea ce sunt acesti oameni in realitate. Si invat greu sa nu mai comit aceasta greseala. Ei bine, vara care se incheie a constituit un bun prilej de a ma dezmetici intr-o oarecare masura din acest punct de vedere. Marturisesc faptul ca mi-am pus reactia de respingere totala fata de gesturile absolut nepermise ale unora pe care i-am crezut apropiati mie pe seama inaintarii in varsta. Am devenit poate mai rigit, mai putin permisiv cand vine vorba de lipsa de seriozitate si de fatarnicie, trasaturi umane pe care desigur nu le-am apreciat nici pana acum, insa pe care nu le-am considerat niciodata mai dezagreabile. Am trait momente vara aceasta in care mi-a fost rusine de lipsa de rusine a altora, persoane care se considera (si vor sa fie considerate) cele mai inteligente, cele mai hazlii, cele mai perspicace etc., dar care sunt exact opusul acestor calitati. Singurul meu regret e faptul ca bunul-simt te opreste de prea multe ori sa spui lucrurilor pe nume, obligandu-te sa te refugiezi in alte solutii (mai diplomatice) care sa dea de inteles ca nu mai vrei sa ai de-a face cu aceste persoane.

Vara a venit, totusi, si cu cateva vesti bune. In noiembrie-decembrie sunt asteptat in Bonn, unde voi conduce lucrarile Consiliului pentru Drepturile Omului la Simularea Internationala ONU organizata de studentii universitatii de acolo (BIMUN). M-a bucurat vestea acceptarii aplicatiei mele, mai ales pentru ca apreciez foarte mult rigurozitatea si ordinea, elemente care constituie de multa vreme deja trademark-ul Germaniei. Totodata, aceasta va fi cea de-a doua vizita a mea in Deutschland, la patru ani de la schimbul de experienta cu Theodor Heuss Gymnasium, din Schopfheim. Dar inainte de asta, peste mai putin de o saptamana voi pleca in Leuven, Belgia, pentru a ma intalni cu prieteni de-ai mei din Bucuresti care vor sta acolo un an de zile pentru master. Va fi o excursie pe cinste, mai ales pentru ca voi folosi trei mijloace de transport pentru a ajunge la destinatie (microbuz, avion, tren), dar si pentru ca va fi prima mea vizita in Belgia, tara din care provine celebrul personaj al Agathei Christie, marele detectiv Hercule Poirot, personaj pentru care imi dezvoltasem o adevarata pasiune in gimnaziu si liceu.

Sper ca in curand sa vin si cu alte vesti bune!

Servicii contabile in Bucuresti

A trecut nebunia cu Bac-ul si au urmat examenele de titularizare pentru cadrele didactice. Trecem peste notele de 1 si numarul extrem  de mic de candidati care nu au luat macar un decent 8. Cred ca e destul de clar ca rezultatele slabe ale elevilor se datoreaza in parte si calitatii slabe a cadrelor didactice. Eu cred ca ma angajez la o firma contabilitate din Bucuresti pana reusesc sa termin stagiatura la CECAR.

Ce nu am inteles insa a fost bucuria imensa a celor care au luat note mari. Sareau in sus de bucurie si chiuiau. Hmmm... Parca imi aduc aminte de grevele in care profesorii erau nemultumiti, ieseau in strada si strigau ca isi bate joc guvernul de ei. Ceva imi scapa. Daca e asa rau, de ce sa inveti nu stiu cate luni si te bucuri ca ai prins un loc de titular unde sa fii batjocorit.

Sau, daca acum te bucuri atat de mult, mai e moral si cinstit sa iesi in strada peste cateva luni sa zici ca banii sunt prea putini? Nu stiai ca salarizarea e cum e cand ai vrut sa te titularizezi?

Vezi, de asta nu au cum sa fie elevii morali si demni. Ca nu au de la cine invata asta.

Sofia, din nou


In aceasta seara voi pleca spre Sofia, capitala Bulgariei. De trei ani consecutivi (2008, 2009 si 2010) particip la conferinta organizata de vecinii nostri din sud, o simulare ONU care se perfectioneaza de la un an la altul si care ne-a fost un partener de nadejde in momentul in care am organizat si noi, la Cluj, o astfel de conferinta.

Singurul element diferit fata de anii precedenti este acela ca de aceasta data nu voi mai fi delegat, ci voi conduce lucrarile Consiliului pentru Drepturile Omului ( in calitate de “chair”). Urmeaza 10 zile intense, despre care va voi povesti cat de curand.

Numai bine!

La televiziune



Maine, incepand cu ora 19.00, voi participa impreuna cu cativa colegi, membri ai asociatiei de tineret Anima Polis, la o emisiune televizata a postului local Tele Europa Nova.

Vom prezenta modul in care s-a desfasurat si rezultatele conferintei studentesti regionale “Students Rectors Conference”, la care am participat si care s-a desfasurat in Ljubljana, Slovenia, luna trecuta.

Emisiunea poate fi urmarita aici (sper).

Emisiunea va fi uploadata in curand pe un site momentan in constructie. Voi reveni cu detalii.

Numai bine!

Un nou inceput (?)



Au trecut aproximativ doua saptamani de cand am implinit 22 de ani, moment pe care l-am sarbatorit indoit: atat pentru trecerea la o noua varsta, cat si pentru finalizarea studiilor la facultatea de stiinte politice, cu o nota frumoasa in licenta.

Totodata, cred ca s-ar fi cuvenit sa iau in considerare si faptul ca incet, dar sigur, se vor implini in curand trei ani din momentul in care am postat primul articol pe acest blog. Si pentru ca blogul se numeste “Jurnalul unui student”, iar student voi mai fi doar un an de zile (anul IV la drept), pare-se ca in curand acest jurnal virtual va deveni caduc. A reusit sa reflecte, pe parcursul celor trei ani pe care i-am parcurs la facultatea de drept si la cea de stiinte politice, trairile si gandurile mele, atat cat mi-a permis timpul si cat m-a incurajat inspiratia sa scriu. In fine, nu e acum momentul sa trec in revista cele petrecute in acest rastimp, asta pentru ca cel putin inca un an voi mai avea de-a face cu acest blog (sau el cu mine).

De la inceputul anului am fost extrem de ocupat, incercand sa-mi canalizez energia asupra studiilor (motiv pentru care am lipsit cateva luni din blogosfera), fiind de cateva ori plecat din Cluj sau chiar din tara pentru diverse conferinte si intalniri studentesti – ma refer aici la conferintele din Bucuresti, Mostar (Bosnia si Hertegovina) si Ljubljana (Slovenia). A fost un intreg maraton la care nu imi pare rau ca m-am angajat si care mi-a demonstrat ca o atenta planificare a timpului poate fi extrem de benefica (de fapt, am constatat ca dau un randament superior in momentele aglomerate decat in cele care nu ma solicita prea mult).

De-alungul perioadei in care nu am mai postat mare lucru pe blog am asistat la miscari spectaculoase pe scena politica. Asa cum speram din chiar clipa in care si-a adjudecat un nou mandat, Presedintele Basescu si partidul sau pierd dramatic din popularitatea pe care isi cladeau pana nu de multa vreme deciziile. Astfel de momente reprezinta cele mai bune dovezi ale ipocriziei politice. Cand e de partea noastra poporul, stim sa ii plangem pe umar (vezi suspendarea de acum trei ani). Dar cand ne sunt aduse reprosuri, cetatenii sunt, de fapt, de vina pentru starea in care se afla Romania; ei sunt “mincinosi” si cu chef de “tatisme” (vezi declaratiile Presedintelui cand a dat fata cu romanii loviti de inundatii). Ei bine, sper ca cei care au votat gresit (cum altfel ar putea cineva califica un vot dat pentru Traian Basescu in iarna lui 2009 daca nu profund gresit?) si cei care au fost (ori s-au lasat) dusi cu zaharelul luptei impotriva comunismului si alte aberatii de aceasta speta, sper ca toti acestia s-au lecuit de populism si ca vor cantari cu ceva mai multa atentie voturile pe care le vor da pe mai departe. In postarile mele ma voi apleca mai des asupra fenomenului politic din Romania; trebuie sa luam atitudine si sa stopam abuzurile din ce in ce mai dese ale actualei Puteri! Si asta pana nu va fi prea tarziu…

Pe curand!